Thursday, 9 June 2016

Despre speranță

Speranța, prin definiție, este un sentiment de încredere că totul va fi bine în ceea ce privește o acțiune, o dorință, o reușită. Astfel, natura umană are nevoie de speranță pentru a excela în momentele în care totul pare a fi pierdut.

În primul rând, datorită speranței mulți oameni reușesc să meargă mai departe. Deseori, acțiunile nu aduc direct spre țel, deoarece dacă este aleasă o cale dificilă mereu vor apărea impedimente, care uneori par a fi de nedepășit. Se întâmplă ca în unele situații omul să nu mai poată face nimic, iar atunci îi rămâne doar speranța, care, de altfel, ridică mult moralul și ajută la vederea luminii din față, lumină care, de fapt, duce la rezolvarea problemei.
În al doilea rând, speranța poate fi privită și ca o formă de consolare; în situațiile în care nimic nu mai depinde de om și nimic nu mai poate fi făcut, speranța este acel element care menține integritatea psihologică și morală a individului sau reprezintă consolarea de care are nevoie natura umană.
În consecință, speranța joacă un rol important în ceea ce privește ridicarea moralului unui om: pe de o parte, aceasta reprezintă motivația necesară în clipele dificile și pe de altă parte, speranța este un factor psihologic de consolare în situațiile în care (aparent) nu mai există nicio ieșire.